Cine are pisica stie ....
Vizionare placuta!!!
Craciun Fericit!
BONUS!
miercuri, 23 decembrie 2009
Prin intermediul unor prieteni am aflat si eu de Simon's Cat. E bestiala! Iar tipul, Simon, e extraordinar, are un talent senzational. Cunoaste perfect psihologia pisicii (nesimtite).
Cine are pisica stie ....
Vizionare placuta!!!
Cine are pisica stie ....
Vizionare placuta!!!
sâmbătă, 19 decembrie 2009
[UPDATE] Imagini din P-ta Unirii, Cluj Napoca
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu: "Am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri, măsuri ferme ... Dacă miliţia era înarmată trebuia să tragă ... N-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unităţile ... Trebuia să-i omoare pe huligani..."
"Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armamentul; toţi să fie înarmaţi şi să se aplice ordinul ... Să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de luptă ... şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici o discuţie. Vom lupta până la ultimul... Totul să se apere cu arma în mână. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război!"
" ...Acum am trimis şi sunt la Timişoara toţi comandanţii. Am discutat acum câteva minute cu tovarăşul Coman care a sosit la Timişoara cu trupe, şi au primit muniţie de război. Oricine nu se supune la somaţie... am dat ordin să se tragă... Începând de azi ... unităţile vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe ... Umanismul nu înseamnă pactizare cu duşmanul! Umanismul înseamnă apărarea integrităţii socialismului... Toate unităţile sunt în alarmă şi în această situaţie au armament de luptă în dotare... Dacă s-a înţeles bine? Întreb şi la Timişoara, să răspundă primul secretar care are şi funcţia de comandant. Şi tovarăşul Coman...
Ion Coman: "Vă raportez, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, capătul a trei coloane intră în Timişoara, vor fi dirijate spre centru, am ordonat să se tragă foc. Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră."
17 decembrie 1989, Bucureşti, stenograma şedinţei CPEx şi a Teleconferinţei ţinută de dictatorul Nicolae Ceauşescu
by ziuadecj.ro
(by Mihai Gotiu).
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu: "Am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri, măsuri ferme ... Dacă miliţia era înarmată trebuia să tragă ... N-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unităţile ... Trebuia să-i omoare pe huligani..."
"Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armamentul; toţi să fie înarmaţi şi să se aplice ordinul ... Să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de luptă ... şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici o discuţie. Vom lupta până la ultimul... Totul să se apere cu arma în mână. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război!"
" ...Acum am trimis şi sunt la Timişoara toţi comandanţii. Am discutat acum câteva minute cu tovarăşul Coman care a sosit la Timişoara cu trupe, şi au primit muniţie de război. Oricine nu se supune la somaţie... am dat ordin să se tragă... Începând de azi ... unităţile vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe ... Umanismul nu înseamnă pactizare cu duşmanul! Umanismul înseamnă apărarea integrităţii socialismului... Toate unităţile sunt în alarmă şi în această situaţie au armament de luptă în dotare... Dacă s-a înţeles bine? Întreb şi la Timişoara, să răspundă primul secretar care are şi funcţia de comandant. Şi tovarăşul Coman...
Ion Coman: "Vă raportez, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, capătul a trei coloane intră în Timişoara, vor fi dirijate spre centru, am ordonat să se tragă foc. Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră."
17 decembrie 1989, Bucureşti, stenograma şedinţei CPEx şi a Teleconferinţei ţinută de dictatorul Nicolae Ceauşescu
Masacrul de dupa !
joi, 17 decembrie 2009
Sau mai bine zis: un alt motiv pentru care nu ma duc NICIODATA in China.
Stiati că "în 2008, în China, au fost executate 1.718 persoane?? ceea ce reprezintă 72% din totalul la nivel mondial. Pedeapsa cu moartea se aplică în China pentru 60 de capete de acuzare, printre care corupţia, frauda fiscală şi traficul de droguri.
Execuţiile, în China au loc la scurt timp de la hotărârea judecătorească. Chinezii au şi o pedeapsă unică în lume, „pedeapsa cu moartea, cu doi ani de închisoare“. De cele mai multe ori, această pedeapsa este comutată în pedeaspa cu închisoarea pe viaţă. Metoda de execuţie cel mai des întâlnită este prin împuşcare cu arme de foc, fiind folosită în special o armă de asalt cu care se trage un singur glonţ, în cap. În 1997 chinezii au introdus şi metoda injecţiei letale. În trecutul apropiat, autorităţile chineze cereau familiei să plătească „taxa de glonţ“.
Din informaţiile noastre, tânărul a fost arestat în China încă de anul trecut şi executat săptămâna trecută pentru trafic de droguri - Marius Cazac, şef DIICOT Suceava.
Nu pot fi niciodata de acord cu executia unui om. Acele vremuri au apus. Cine esti tu sa decizi moartea unui om? Si daca s-a comis o eroare pe durata anchetei? (daca exista asa ceva). Coruptia e in floare mai peste tot, nu exista judecatori 100% curati. Mai exista circumstante atenuante, si in plus, fiecare are dreptul sa se apere. Credeti ca, de exemplu, romanul acela a avut timpul sau oportunitatea sa se apere intr-o tara comunista care nu respecta absolut deloc drepturile omului?
A trecut si vremea lui Vlad Tepes. Cum ar fi, stiu ca multi si-ar dori, sa apara un nou astfel de personaj la noi, care sa curete tara de gunoaie, mincinosi, hoti sau violatori? Ar fi si el corupt si ar lichida 'pe pile' sau relatii.
Mai zic unii: dar nu mai bine asa, decat sa-i tinem in inchisori si sa platim gramezi de bani dupa ei? Nu mai bine asa, sa faca bine statul sa fie bine organizat d.p.d.v financiar. Si fiecare sa aiba ocazia sa plateasca civilizat, uman, pentru fapta comisa. Ca de-asta suntem oameni. Sunt multe cazuri cu criminali/violatori inchisi pe nedrept si a caror nevinovatie s-a dovedit ulterior. Unul din o mie sa fie asa, si daca nu-l omori, e eliberat, ceea ce e extraordinar. Daca-l omori......
Oarecum offtopic:
Atunci cand China a fost acuzata ca este cea mai mare amenintare pentru anumite specii pe cale de disparitie, Beijingul a reactionat: "Nu cred ca este corect sa acuzi alte culturi pentru anumite obiceiuri si traditii negative. Avem traditiile noastre, la fel cum spaniolii au luptele cu tauri, sau vanatoarea de vulpi, la care Anglia a renuntat recent. Noi nu am criticat niciodata Spania sau Marea Britanie", a fost reactia Chinei.
HAI MA LASIIII!!!!! Nebunilor! Si stiti voi ce e corect si ce nu.
Mai exista justitia islamista din Somalia, care face ravagii. Ucid, mutileaza in numele stupid al credintei sau al traditiei.
"O tanara de 20 de ani a fost ucisa cu pietre, in Somalia. Femeia divortase si era acuzata de adulter, fapta pentru care a fost lovita cu pietre pana la moarte, in fata unei multimi de aproximativ 200 de persoane"
sau:
"In luna iunie, patru tineri care furasera telefoane si arme au fost pedepsiti cu amputarea mainilor si a picioarelor. Sentinta a fost executata public, in fata a 300 de oameni, majoritatea femei si copii, fiecaruia dintre cei patru barbati taindu-li-se mana dreapta si piciorul stang. Cei patru fusesera condamnati de un tribunal Sharia. Sentinta a fost executata de barbati mascati, care au folosit macete pentru amputarea membrelor."
P.S. Mda....ar trebui sa nu mai cumparam nimic made in china :)
duminică, 13 decembrie 2009
Superba reclama! Se potriveste cu decorul. (Parca) E facuta special pentru traficul de la noi.
GG
GG
vineri, 11 decembrie 2009
"Desigur ca NU mi se poate intampla mie", ziceam pana azi. :)
P.S. Sistem sanitar romanesc de cacat!!!!
miercuri, 9 decembrie 2009
Pescarusul zbura deasupra unei plaje din Golf , cand vazu un soarece pe pamant. Cobori din cer si-l intreba pe rozator:
- Unde-ti sunt aripile ?
Fiecare vietate vorbeste o limba a ei , asa ca soarecele n-a inteles ce-i spunea; dar a observat ca dihania din fata lui avea doua chestii ciudate si mari care-i ieseau din trup pe de laturi.
"Trebuie sa fie vreo boala", gandi soarecul.
Pescarusul si-a dat seama ca soarecele privea fix la aripile lui :
-Saracutul. A fost atacat de monstri care l-au lasat surd si i-au furat aripile.
Plin de mila, l-a luat usor in cioc si l-a plimbat pe sus."Macar asa sa isi mai aline dorul", isi zicea pescarusul in timp ce zburau.Apoi , cu multa grija , l-a lasat jos.
Soarecele a fost, luni in sir, o fiinta foarte nefericita : cunoscuse inaltimile, vazuse o lume vasta, frumoasa.
Dar incet, incet s-a obisnuit iar sa fie un simplu soarece , si a crezut ca minunea care se intamplase in viata lui nu fusese decat un vis.
P.S. Peroni e bere romaneasca??
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Cand ati fost ultima data cu un tren personal? Cu 'personalele groazei' din Romania?
Exista foarte multe privelisti dezolante la noi, iar aceasta e una dintre ele. Eu am avut ocazia sa merg cu acest mijloc de transport (extrem de scump, daca raportam pretul la 'calitatea' serviciilor) de curand si sincer va spun, am fost socat.
Pe langa oameni care isi taie unghiile in tren, pe langa indivizi cu fete extrem de dubioase, pe langa mirosul clasic si omniprezentii blatisti (parca, totusi, prea multi) se mai pot remarca :
"bărbaţi nebărbieriţi şi obosiţi, ieşiţi din schimburile de noapte ale unor firme de pază şi protecţie, muncitori semiadormiţi şi găinari vigilenţi, ţigănci în vârstă, grase şi crăcănate, care vând napolitane şi ciocolăţele, bărbaţi mustăcioşi cu antebraţele înfăşurate în role de ciorapi (trei la zece mii). Un amestec de plase de rafie, haine cenuşii, pătate de sărăcie, fum de ţigări ieftine şi un abur de resemnare."
Iar ca imaginea dezolanta sa fie completa, i se adauga un puternic sentiment de FRICA. Da, frica. Stiu, e ciudat. Asa mi s-a parut si mie. Cum sa fii stapanit de un asa sentiment intr-o tara europeana? Sunt nebun?! Sau, poate, m-am obisnuit cu alte mijoace de transport, decente, 'luxoase' mai bine zis, si am uitat sa mai cobor in lumea reala. In masina personala ai un sentiment de siguranta. In trenul personal (hmm, suna ciudat, ca si cum ar fi al tau), siguranta se transforma in frica. Si mi s-a confirmat acest aspect: pe peron, un tanar imbracat decent, ma intreaba daca ma duc la Cluj, dupa care tot drumul m-a urmat (pe holuri, in compartiment, etc), pesemne sa nu fie singur, sa fim doi :) 'Problema' mea era accentuata de faptul ca, dintr-o conjunctura, aveam o suma destul de mare de bani la mine.
Imi amintesc acum, doua evenimente traite de mine, personal, in trenuri personale si nu numai, din Romania:
- un tigan, proaspat 'eliberat', care trecand prin fata compartimentului meu, a lovit cu putere si sete cu un cutit usa. Era noapte, vagonul era aproape gol. Nasul era plecat. Tiganul urla ca ne omoara pe toti. Eram la facultate.
- un tanar, beat, care arunca dupa mine cu suruburi, in compartiment, si care ne injura (de data asta nu eram singur) cu patima. A trebuit scos cu 'violenta' pe culoarul arhiplin. Au urmat trimiteri catre origini, urlete, nervi, lovituri in usa si alte chestii vascoase 'aruncate', tot cu patima, pe aceeasi usa a compartimentului. Si normal, niciun nas.
"Telefoanele mobile clipocesc ca nişte licurici în întunericul din vagoane, răspândind ritmuri de manele, iar peturile de bere circulă dintr-o mână în alta ca pasele între mijlocaşii Barcelonei. WC-urile răspândesc un miros insuportabil pe holurile încărcate cu fel şi fel de bagaje, de la saci de rafie la ţevi metalice şi antene de satelit."
Lumina se aprinde cu pumnul
"Două femei îşi trag sufletul după o zi de muncă, aşezate într-o rână pe canapelele lipicioase învelite cu aceeaşi muşama de acum 30 de ani. În spatele lor, o grămadă de bărbaţi comentează meciurile din seara trecută:
„Bă, eu n-am mai văzut prost ca Zapata (n.r. - portarul echipei Steaua)! Numa' oleacă i-a atins-o ăla cu «ciocu'» şi a scăpat-o în poartă", critică un ins cu fesul aşezat tacticos pe vârful capului. Remarca declanşează un vacarm asemănător celor de pe stadioane. Un ins nebărbierit, înfăşurat într-o geacă albastră, îşi pierde cumpătul şi loveşte cu pumnul în peretele vagonului, iar becul din tavan luminează pentru câteva secunde, apoi se stinge din nou.
Oamenii se opresc din discuţii şi încep să lovească pereţii cu pumnii, dar şi cu picioarele, ca şi cum ar acţiona un întrerupător invizibil şi becul începe să lumineze, spre amuzamentul general. „Lumina e ca muierea. Dacă nu-i dai o bătaie, nu se dă pe brazdă!", răcneşte unul cu vocea piţigăiată.
Un elev: „Iar au băgat doar trei vagoane! Unde să încăpem 2.000 de oameni în ele? Numai elevi suntem vreo 500..."
Traim in Romania....
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/All_inclusive-_in_trenurile_groazei_0_164984067.html
duminică, 29 noiembrie 2009
Amsterdam, 28.11.2009
Timpul scurs de la aflarea vestii ca Iris va fi adoptata de catre o familie iubitoare din Olanda, s-a scurs incredibil de greu. Cu toate ca vreme de 30 de zile, toti cei implicati in aceasta poveste incredibila, ne-am gandit zilnic la momentul in care aceasta catelusa deosebita va incepe o noua viata, nimic nu ne-a putut pregati cu adevarat, pentru memorabila zi de 28 noiembrie 2009, ziua in care atat Iris cat si alte doua cateluse (Tasha si Ginnie) au pornit in marea lor aventura - drumul spre Olanda.
Despartirea de la aeroportul Otopeni a fost grea, cu toate ca atat Oana (salvatoarea lui Iris) cat si Roxana (prietena cea mai buna a Tashei) stiau ca micutele lor protejate pleaca spre o viata mai buna. Doar cei ce au avut in grija un suflet amarat de animalut, stiu cat de tare te poti atasa de fiecare in parte. Acesti oameni deosebiti, ce isi dedica vietile acestor fiinte inocente, lipsite de aparare, sunt un real exemplu de iubire neconditionata...de abnegatie, si se aseamana foarte mult cu protejatii lor, ce le rapesc fiecaruia, o bucatica din suflet, atunci cand pleaca, spre o viata, speram, mai buna.
Pentru mine, persoana ce a avut onoarea de a colabora cu salvatorii acestor catelusi, atat din Romania cat si din Olanda, ziua de 28 noiembrie a stat sub semnul unor emotii incredibil de puternice ce nu le pot exprima in cuvinte. Tot drumul pana la aeroport am fost efectiv intr-o transa, nu ma puteam gandi la nimic, aveam doar un zambet permanent pe fata si pot spune ca niciodata nu m-am simtit atat de coplesita. Toata ziua mi-o petrecusem, discutand atat cu persoanele implicate direct in aceasta poveste incredibila cat si cu persoane necunoscute ce doreau sa afle deznodamantul acestei lectii de viata, ce ne-o daduse Iris tuturor, din pacate fara voia sa si cu un pret incredibil de mare - o mare trauma si un handicap ce o va urmari pentru intreaga sa viata.
Am ajuns la aeroport la ora 19.00 fix si cu toate ca il cunosc foarte bine din cauza emotiilor am ratacit minute bune pana am reusit sa ma intalnesc cu Ilona si Lianne, prietenele mele olandeze ce le-au oferit Tashei si lui Iris, sansa vietii lor. Cu toate ca avionul a aterizat cu 20 de minute mai devreme, aceste minute de asteptare au devenit efectiv o vesnicie iar nerabdarea noastra devenea tot mai apasatoare.
Ca o paranteza, vreau sa va spun, ca alaturi de Iris si Tasha a calatorit si o bijuterie de catelusa, de o frumusete extraordinara - micuta si timida Ginnie. Ne-am intalnit cu viitoare sa familie la aeroport, iar emotiile au devenit si mai puternice, vazand bucuria ce se citea pe chipurile acestor parinti, ce venisera cu cei doi copii sa o astepte pe Ginnie.
Eram in total 8 persoane ce asteptam cu nerabdare sa le vedem pe cele 3 gratii pasind in sfarsit pe pamant olandez. Intre timp, tot discutand despre povestile lor de viata, o gramada de persoane ce se aflau si ele la Arrivals au inceput sa fie atente si sa ne urmareasca si ele. Timpul se scurgea din ce in ce mai greu si de fiecare data cand se deschideau usile si un nou pasager aparea, inimile noastre bateau mai cu putere... Am asteptat 40 de minute si deja incepeam sa ne ingrijoram. Am aflat ulterior ca au fost ceva probleme si cateii au fost dati disparuti pentru scurt timp... bine ca noi, cei aflati de partea cealalta a liniei de sosire, nu am stiu acest amanunt... cred ca multi dintre noi am fi recurs la gesturi extreme :)
Nu va pot descrie insa, cu cuvintele potrivite, momentul magic in care, cele 3 gratii si-au facut aparitia. Bucurie, lacrimi, invalmaseala... nu stiai efectiv la care sa te opresti...ce sa faci... Am fost coplesiti atat de restul pasagerilor ce soseau, cat si de persoanele ce ii asteptau... fiecare vroia sa le afle povestea, de unde sunt... isi bagau degetele prin gratiile custilor, incercand sa le mangaie... efectiv nu mai stiam cine e din grupul nostru, cine nu..era doar o invalmaseala totala de fete zambitoare. Aproximativ o ora nu ne-am miscat decat cativa cm fata de usa terminalului de sosiri internationale. Pentru mine, ca roman, aceasta manifestare de afectiune din partea tuturor celor prezenti acolo, a fost ceva deosebit, ce s-a adaugat emotiilor de a le vedea in sfarsit pe cateluse, aici, in Olanda. Va spun sincer, nu m-am asteptat la asa ceva... era o adevarat nebunie, si de peste tot curgea o avalansa de intrebari, blitzuri... zambete...
Ca o mica paranteza, inaintea fetelor, sosise o celebra formatie olandeza, dar care nu s-a bucurat nici pe departe, de succesul micutelor vedete patrupede :)
Intr-un final am reusit sa ne retragem din marea de oameni ce ne inconjurase, intr-un loc mai linistit, unde am putut sa le scoatem pe cateluse din custile lor. Din pacate, pentru Iris, calatoria nu a fost lipsita de peripetii, ea rupandusi o unghie. Am inteles ca avionul a trecut prin niste zone de turbulente si probabil aceasta a fost cauza micului accident. Cea mai vesela si mai linistita a fost Tasha, ce ne-a dat tuturor o multitudine de pupici. Micuta Ginnie s-a cuibarit din prima clipa in brate familiei sale doar Iris, era extrem de speriata si timida. Cred ca acest zbor, a fost, din nefericire, o noua trauma pentru ea, ca si catel orb, ce a trecut prin atatea, dar sunt convinsa ca in scurt timp, ea isi va reveni, deoarece este si va fi pentru tot restul vietii sale, inconjurata de dragoste.
Ultimul pas al calatoriei lor, a fost drumul cu masina ce a durat aproximativ doua ore. Intr-un final, a ajuns fiecare la casuta sa, putin dupa miezul noptii.
Acum, Iris mananca bine, dar este extrem de speriata si refuza pentru moment sa se miste... cu ceilalti doi catei catei ai casei, unde este cazata pentru o saptamana, pana cand va pleca la familia sa, nu se intelege momentan. Ii ataca pe toti, probabil fiindca se afla pe teritoriu strain si este mult prea speriata de schimbare. Se intelege insa perfect cu cele 3 pisici ale familiei iar marea sa dragoste este un baietel, ce sta permanent, langa ea...pe jos, o tine in brate si o alinta. Toti au rabdare, sunt optimisti si sunt convinsi ca in cel mai scurt timp Iris se va obisnui si va invata sa aiba incredere in oameni. Este vedeta si in orasul sau, toata lumea cunoscand povestea sa.
Tasha este si ea fericita, dar spre deosebire de Iris refuza sa manance momentan. Se intelege foarte bine cu catelul familiei la care este cazata temporar si prietenii sai cei mai buni sunt copiii. Refuza sa manance mancarea sa, dar in schimb, este pasionata de furtul mancarii celuilalt catel. a oaselor si jucariilor acestuia.
Ambele, vor sta cateva zile la familiile lor temporare, unde primesc afectiune si sunt pregatite pentru a pleca la viitoarele lor familii. Fiecare va incepe un program de dresaj, potrivit personalitatii si nevoilor fiecareia.
Vom reveni cu fotografii si noi detalii, dupa ce lucrurile vor intra pe un fagas normal, iar fiecare catelus va fi linistit si fericit, la casuta lui.
by Alexandra.
by Alexandra
[Update 12 dec] http://www.gds.ro/Eveniment/2009-12-11/Cainele+orbit%2C+adoptat++in+Olanda
Timpul scurs de la aflarea vestii ca Iris va fi adoptata de catre o familie iubitoare din Olanda, s-a scurs incredibil de greu. Cu toate ca vreme de 30 de zile, toti cei implicati in aceasta poveste incredibila, ne-am gandit zilnic la momentul in care aceasta catelusa deosebita va incepe o noua viata, nimic nu ne-a putut pregati cu adevarat, pentru memorabila zi de 28 noiembrie 2009, ziua in care atat Iris cat si alte doua cateluse (Tasha si Ginnie) au pornit in marea lor aventura - drumul spre Olanda.
Despartirea de la aeroportul Otopeni a fost grea, cu toate ca atat Oana (salvatoarea lui Iris) cat si Roxana (prietena cea mai buna a Tashei) stiau ca micutele lor protejate pleaca spre o viata mai buna. Doar cei ce au avut in grija un suflet amarat de animalut, stiu cat de tare te poti atasa de fiecare in parte. Acesti oameni deosebiti, ce isi dedica vietile acestor fiinte inocente, lipsite de aparare, sunt un real exemplu de iubire neconditionata...de abnegatie, si se aseamana foarte mult cu protejatii lor, ce le rapesc fiecaruia, o bucatica din suflet, atunci cand pleaca, spre o viata, speram, mai buna.
Oana
Am ajuns la aeroport la ora 19.00 fix si cu toate ca il cunosc foarte bine din cauza emotiilor am ratacit minute bune pana am reusit sa ma intalnesc cu Ilona si Lianne, prietenele mele olandeze ce le-au oferit Tashei si lui Iris, sansa vietii lor. Cu toate ca avionul a aterizat cu 20 de minute mai devreme, aceste minute de asteptare au devenit efectiv o vesnicie iar nerabdarea noastra devenea tot mai apasatoare.
Ca o paranteza, vreau sa va spun, ca alaturi de Iris si Tasha a calatorit si o bijuterie de catelusa, de o frumusete extraordinara - micuta si timida Ginnie. Ne-am intalnit cu viitoare sa familie la aeroport, iar emotiile au devenit si mai puternice, vazand bucuria ce se citea pe chipurile acestor parinti, ce venisera cu cei doi copii sa o astepte pe Ginnie.
Eram in total 8 persoane ce asteptam cu nerabdare sa le vedem pe cele 3 gratii pasind in sfarsit pe pamant olandez. Intre timp, tot discutand despre povestile lor de viata, o gramada de persoane ce se aflau si ele la Arrivals au inceput sa fie atente si sa ne urmareasca si ele. Timpul se scurgea din ce in ce mai greu si de fiecare data cand se deschideau usile si un nou pasager aparea, inimile noastre bateau mai cu putere... Am asteptat 40 de minute si deja incepeam sa ne ingrijoram. Am aflat ulterior ca au fost ceva probleme si cateii au fost dati disparuti pentru scurt timp... bine ca noi, cei aflati de partea cealalta a liniei de sosire, nu am stiu acest amanunt... cred ca multi dintre noi am fi recurs la gesturi extreme :)
Nu va pot descrie insa, cu cuvintele potrivite, momentul magic in care, cele 3 gratii si-au facut aparitia. Bucurie, lacrimi, invalmaseala... nu stiai efectiv la care sa te opresti...ce sa faci... Am fost coplesiti atat de restul pasagerilor ce soseau, cat si de persoanele ce ii asteptau... fiecare vroia sa le afle povestea, de unde sunt... isi bagau degetele prin gratiile custilor, incercand sa le mangaie... efectiv nu mai stiam cine e din grupul nostru, cine nu..era doar o invalmaseala totala de fete zambitoare. Aproximativ o ora nu ne-am miscat decat cativa cm fata de usa terminalului de sosiri internationale. Pentru mine, ca roman, aceasta manifestare de afectiune din partea tuturor celor prezenti acolo, a fost ceva deosebit, ce s-a adaugat emotiilor de a le vedea in sfarsit pe cateluse, aici, in Olanda. Va spun sincer, nu m-am asteptat la asa ceva... era o adevarat nebunie, si de peste tot curgea o avalansa de intrebari, blitzuri... zambete...
Ca o mica paranteza, inaintea fetelor, sosise o celebra formatie olandeza, dar care nu s-a bucurat nici pe departe, de succesul micutelor vedete patrupede :)
Intr-un final am reusit sa ne retragem din marea de oameni ce ne inconjurase, intr-un loc mai linistit, unde am putut sa le scoatem pe cateluse din custile lor. Din pacate, pentru Iris, calatoria nu a fost lipsita de peripetii, ea rupandusi o unghie. Am inteles ca avionul a trecut prin niste zone de turbulente si probabil aceasta a fost cauza micului accident. Cea mai vesela si mai linistita a fost Tasha, ce ne-a dat tuturor o multitudine de pupici. Micuta Ginnie s-a cuibarit din prima clipa in brate familiei sale doar Iris, era extrem de speriata si timida. Cred ca acest zbor, a fost, din nefericire, o noua trauma pentru ea, ca si catel orb, ce a trecut prin atatea, dar sunt convinsa ca in scurt timp, ea isi va reveni, deoarece este si va fi pentru tot restul vietii sale, inconjurata de dragoste.
Ultimul pas al calatoriei lor, a fost drumul cu masina ce a durat aproximativ doua ore. Intr-un final, a ajuns fiecare la casuta sa, putin dupa miezul noptii.
Acum, Iris mananca bine, dar este extrem de speriata si refuza pentru moment sa se miste... cu ceilalti doi catei catei ai casei, unde este cazata pentru o saptamana, pana cand va pleca la familia sa, nu se intelege momentan. Ii ataca pe toti, probabil fiindca se afla pe teritoriu strain si este mult prea speriata de schimbare. Se intelege insa perfect cu cele 3 pisici ale familiei iar marea sa dragoste este un baietel, ce sta permanent, langa ea...pe jos, o tine in brate si o alinta. Toti au rabdare, sunt optimisti si sunt convinsi ca in cel mai scurt timp Iris se va obisnui si va invata sa aiba incredere in oameni. Este vedeta si in orasul sau, toata lumea cunoscand povestea sa.
Tasha este si ea fericita, dar spre deosebire de Iris refuza sa manance momentan. Se intelege foarte bine cu catelul familiei la care este cazata temporar si prietenii sai cei mai buni sunt copiii. Refuza sa manance mancarea sa, dar in schimb, este pasionata de furtul mancarii celuilalt catel. a oaselor si jucariilor acestuia.
Ambele, vor sta cateva zile la familiile lor temporare, unde primesc afectiune si sunt pregatite pentru a pleca la viitoarele lor familii. Fiecare va incepe un program de dresaj, potrivit personalitatii si nevoilor fiecareia.
Vom reveni cu fotografii si noi detalii, dupa ce lucrurile vor intra pe un fagas normal, iar fiecare catelus va fi linistit si fericit, la casuta lui.
by Alexandra.
by Alexandra
[Update 12 dec] http://www.gds.ro/Eveniment/2009-12-11/Cainele+orbit%2C+adoptat++in+Olanda
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)