666: Comanda la pizza in Anul 2020!

Clientul: Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizze.
Telefonista: Multumim ca ati sunat la Pizza . Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN: national ID number), domnule?
Clientul: Numarul meu de identitate nationala... da, un moment. 6102049998-45-54610.
Telefonista: Multumesc, dle X. Vad ca locuiti la 1742 Meadowland Drive si aveti tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302 iar numarul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este xson123@home.net. Corect?

Clientul: Mmda.. Da' de unde aveti toate informatiile mele?
Telefonista: Suntem legati, ca orice companie, de HSS.
Clientul: HSS, ce mai este si asta?
Telefonista: Suntem legati electronic de Homeland Security System, domnule.

Clientul: (oftand) Asta e. Vreau sa comand doua pizza, Specialul All-Meat.
Telefonista: Nu cred ca este o idee prea buna, domnule.
Clientul: Cum adica? Este vreo problema cu pizza cu carne?
Telefonista: Domnule, analizele dvs. medicale arata ca aveti tensiunea arteriala crescuta si un colesterol destul de mare. Conform dosarului medical, compania de asigurari nu va permite alegerea pizzei cu carne.

Clientul: Ceee ? . Si atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista: Ati putea incerca Pizza cu Soia care are procentul de grasimi foarte scazut. Ar trebui sa va placa.
Clientul: Ce te face sa crezi ca o sa-mi placa?
Telefonista: Ei bine, vad aici pe monitor ca saptamana trecuta ati fost la biblioteca si ati citit o carte de Retete Culinare cu Soia.

Clientul: Bine, bine. Da-mi atunci doua pizza marime pentru familie.
Telefonista: Da, marimea este potrivita pt. dvs.,sotie si cei patru copii, iar ceea ce ramane puteti sa dati celor doi caini. Totalul dvs. este $49.99.
Clientul: (strigand in casa) Nevasta, adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista: Imi pare rau domnule, dar trebuie sa platiti cash.Credit cardul dvs. este blocat pentru depasirea limitei.
Clientul: Dau o fuga la o masina ATM si voi scoate niste bani inainte sa ajunga pizza la mine la usa .
Telefonista: Imi pare rau domnule, dar nici asta nu va fi posibil. Vad aici ca nu aveti nici un ban in contul dvs.

Clientul: Da, bine, n-are nimic.. Trimite pizzele si gasesc eu niste bani in casa pana ajunge. In cat timp imi vine pizza?
Telefonista: Suntem putin in intarziere, as zice cam 45 de minute. Daca va grabiti, puteti veni dvs pana aici sa ridicati personal comanda, dupa ce faceti rost de bani. Pe de alta parte, este putinmai jenant sa carati pizza pe motocicleta.
Clientul: Da de unde stii ca merg cu motocicleta?
Telefonista: Pai scrie aici la informatii despre vehicol. Ati avut o masina care vi-a fost luata de compania de imprumut pentru ca nu ati platit la timp. Alaturi scrie ca Harley-ul dvs. este cu plata la zi si in plus i-ati umplut aseara rezervorul cu benzina.

Clientul: #%#^^&$% ^$@#!!!
Telefonista: V-as sfatui sa fiti atent cu vocabularul ca sa nu o patiti din nou. Vad ca ati fost arestat pentru ca ati injurat un politist, apoi judecatorul cu care v-ati certat v-a dat 90 zile de puscarie. Vad ca de-abia v-ati intors in societate de cateva zile si asta este prima pizza pe care o comandati.
Clientul: ... (fara cuvinte)
Telefonista: Mai doriti altceva, domnule?

Clientul: Da, am un cupon pentru o sticla de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista: Imi pare rau, dar trebuie sa cititi mai bine. Pe cupon si in reclama noastra scrie ca persoanele care sufera de diabet nu se califica pentru oferta noastra gratuita. Noua Constitutie nu ne permite. Multumim ca ati sunat la Pizza

sursa: hotnews

Sinceritatea! haha

Trist!

Nota: Orice asemanare cu personaje din lumea reala e pur intamplatoare. Cu acest post vreau sa evidentiez mentalitati triste de pe meleaguri romanesti. Mentalitati invechite care, din pacate, se regasesc cam des in randul cetatenilor acestei tari. Fiecare individ merita respect, mai ales intr-o familie, care se presupune ca se intemeieaza din iubire. Desigur, toleranta si compromisul fac parte din procesul de construire a unei relatii de lunga durata, atata timp cat acestea nu schimba personalitatea sau nu nasc frustrari, plafonari. Insa cand respectul dispare, cand starile de spirit sunt disimulate, atunci cand apare frica, nesiguranta, anxietatea, trebuie pus punct. O mare parte din astfel de personaje nu reusesc sa iasa din situatia trista in care traiesc deoarece, fie s-a creat o dependenta majora (financiara, sociala, familiala) si prin urmare posibilitatea unui nou inceput pare imposibila, fie nutresc cu disperare si naivitate speranta ca totul se va schimba si va redeveni ce a fost odinioara.



De 15 ani sunt casnica. Nu am fost asa dintotdeauna. Cand m-a cunoscut sotul meu lucram in turism, pe Litoral. Si imi placea foarte mult, pentru ca totdeauna mi-a placut societatea, oamenii. Sa fie multi oameni in jurul meu. Mai tarziu am ajuns inchisa intre patru pereti. Am stat foarte mult singura. E adevarat, la inceput am incercat sa dau fetita la cresa, dar nu se adapta. Era mereu bolnava si nu manca. Asa ca am ramas acasa. Singura. Sotul meu pleca mereu pe mare. Imi amintesc cum, chiar la inceputul casniciei noastre, a fost nevoit sa plece pentru trei luni pe mare. Si eu plangeam, iar o vecina mi-a spus: "Taci tu, al meu e plecat de sase luni si nu stiu cand se intoarce." Asta a fost. Ma sunau si-mi spuneau: "Sotul dv. a trebuit sa plece. Dar fiti linistita, nu pentru mult timp, pentru doua saptamani." Parca asta era putin. Doua saptamani si cu doua saptamani, se aduna.

[Am venit in Bucuresti] in octombrie, anul trecut (1994). Pana atunci veneam numai sa spal vasele si sa fac curat. Vreau sa va spun ca este pentru a doua oara in 20 de ani de casnicie cand avem familia reunita. Prima oara a fost pentru 10 luni, din februarie ′90 pana in noiembrie acelasi an, cand sotul meu a fost ministru secretar de stat. Cand am venit la Bucuresti chiar am avut unele neintelegeri; eu si fetele, cand venea sotul acasa, ne duceam dupa el in birou. Si el se enerva. Isi lua dosarele si pleca in alta parte. Era obisnuit singur. Dar pe mine singuratatea ma apasa. Chiar vreau sa-mi cer scuze pentru felul in care ma exprim. Probabil ca ma exprim greoi. Asta pentru ca foarte mult timp am vorbit numai cu cainele. Veniti in Bucuresti, fara prieteni... am dat telefoane la Constanta si am vorbit cu rudele, cu prietenii de acolo. Asta vreo doua luni. Pana a venit nota de telefon, aproape 60.000. Sotul meu s-a suparat foarte tare. Asa ca de atunci am vorbit numai cu Dick.

Pasiunea mea de acum e tricotatul. Asa imi trece timpul mai usor. Iar despre pasiuni trecatoare ce sa spun? A fost o intamplare oarecum amuzanta in 1988. Am mers cu sotul meu in Belgia si acolo am avut televiziune prin cablu. Ma sculam la 6 dimineata si dadeam drumul la televizor si-l opream noaptea tarziu, pe la ora doua. Abia dupa o saptamana am iesit din casa si eram cheauna. Dupa un timp am inceput sa ma uit selectiv. Imi place sa dansez, dar de mult, de foarte mult timp n-am mai avut cu cine. Asa ca am si uitat, probabil.

Da, regret ca n-am mai putut lucra. V-am spus, imi placea compania, agitatia. Oricum, acum e prea tarziu. Dupa o pauza de 15 ani e greu sa-ti reiei activitatea. Mi-am iesit din mana, cum se spune. Adevaratul meu regret e ca nu am mai avut un copil. Cum tot am fost casnica, macar sa mai fi avut un copil pe langa cele doua fetite. Dar nu s-a putut, sotul meu fiind atat de mult plecat.

In fiecare zi ma scol la ora sapte pentru a pregati cafeaua sotului meu. Apoi pregatesc micul dejun si plec la piata. Cand ma intorc, gatesc. Eu gatesc in fiecare zi, pentru ca sotul meu nu mananca de doua ori acelasi fel de mancare si, apoi mai sunt si fetele: una vrea supa, alta ciorba si tot asa. Pe urma masa de pranz si atunci chiar e o nebunie. Fata cea mica vine de la scoala, cea mare pleaca la scoala, cateodata vine si sotul sa manance. Dupa-amiaza fac curat. Vedeti si dumneavoastra, casa asta e prea mare numai pentru mine. Sunt si trei dormitoare sus... in fiecare zi trebuie sa fac curat. Mai trebuie sa-l scot si pe Dick la plimbare... Seara ma uit la Actualitati. Macar vad ce se spune despre sotul meu sau despre partid. In plus, in unele zile spal, iar in altele calc. E foarte multa treaba.

Am fost de cateva ori la film. Anul acesta am fost si la o terasa: o data. Asta s-a intamplat la Constanta. Cand ma duc acolo vin prietenii, rudele sa ma viziteze, asa ca am fost o data cu finuta mea la o terasa. Imi place sa merg la cumparaturi, dar numai cand am bani, si asta inseamna in primele doua zile dupa ce ia sotul meu leafa. Altfel nu merg, mi se pare ca toata lumea se uita la mine, stie ca nu am bani. In concedii e frumos. Mie imi place la mare, sa ma bronzez, dar sotului meu nu-i place sa stea la plaja. Asa ca mergem la munte. De regula stam mult, sotul meu a avut trei concedii lungi. Am avut si bani, asa ca am stat cate o luna, chiar mai mult, la munte. Stam la cabana pentru ca la hotel am avut probleme cand erau fetele mici. Vecinii se plangeau de zgomot.

Trebuie sa fiu toleranta. Sa-mi vad de ale mele si mai ales sa nu-l cicalesc, sa nu-l sacai. La noi in familie exista mentalitatea ca femeia trebuie sa stea la bucatarie. Sa va povestesc ceva. Cand era mai mica, fata mea cea mare a venit acasa foarte uimita si mi-a spus: "Mama, unchiul Vasile spala vasele." Se mira pentru ca pe sotul meu nu-l vazuse niciodata facand treaba. Cea mica, ea tinea mereu cu taica-su, a sarit ca arsa: "Cum, nu-ti aduci aminte, anul trecut, cand tata a venit acasa cu o plasa de paine?"

La sala!

Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa ma programez. Mi-au dat o instructoare personala pe care o chiama Nadia, o profa sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu insumi progresul.

Zis si facut si acum as vrea sa impartasesc cu voi..

Prima zi:

M-am sculat la 6 dimineata cum stabiliseram. Destul de greu sa te scoli din pat ca sa mergi la sala dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Nadia ma astepta.

Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute de bicicleta....

Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat dar am profitat ca sa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet.

Mi-a facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobica la finalul zilei mele de exercitii. Nadia ma mentinea motivat sa-mi fac abdominalele in ciuda durerii mele de abdomen.

 A doua zi:

Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din casa. Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat picioarele imi erau cam moi dar am reusit sa fac un kilometru. Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut sa merite osteneala.

Ma simteam grozav.
Era o viata noua.

A treia zi:

Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina ma dureau si flocii din c*r. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu...

Nadia si-a pierdut un pic rabdarea cu mine pentru ca considera ca strigatele mele deranjau pe ceilalti asociati ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi se parea cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala.... si foarte suparatoare. Ma dor coaiele cand merg pe banda alergatoare si in consecinta Nadia m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului cineva ar inventa o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia ascensoarelor? Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei...
 

A patra zi:

Nadia ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-ma ca un pumnal si cu surasul sau batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul de cat am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi. Cretina m-a pus sa lucrez la aparate dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma ascund la baie.. A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept pedeapsa m-a pus sa vaslesc si... mi-a scapat un part pe care l-a auzit toata sala. De cand sunt nu m-am simtit mai rusinat.

 A cincea zi:

O urasc pe Nadia mai mult decat pe orice alta fiinta de pe lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier. Daca as mai avea o bucatica de corp care sa nu ma doara i-as trage suturi in fund, mama ei de dobitoaca. A vrut sa-mi lucrez tricepsii. EU NU AM TRICEPSI. Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate si nimic altceva ce cantareste mai mult decat un sandwich... Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei nutritioniste, alta slabanoaga imbecila care mi-a dat o lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame. De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?


A sasea zi :

Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca sa arunc naibii telefonul dar pe urma n-am mai avut forta sa-l ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a trebuit sa suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea pasarilor, si eu care nu ma mai f*t de sase zile.


A saptea zi:

L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba ca sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiza de prostata...

Posedarea libertatii!

A fost odata o pasare. Împodobita cu o pereche de aripi desavîrsite si pene stralucitoare, colorate si minunate. În sfîrsit, o vietate creata ca sa zboare libera si sloboda în cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.

Într-o zi, o femeie vazu pasarea si se îndragosti de ea. Îi urmari zborul cu gura cascata de uimire, cu inima batîndu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. Se îndemna sa zboare împreuna cu ea si amîndoua calatorira prin cer într-o armonie desavîrsita. Ea admira, venera, proslavea pasarea.

Dar îi veni atunci un gînd: poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti îndepartati. Si femeia se simti înfricosata. Înfricosata ca nu va mai simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare. Si se simti invidioasa, invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii.

Si se simti singura.

Si cugeta: „Am sa instalez o capcana. Data viitoare cînd va veni pasarea, ea nu va mai pleca.”

Pasarea, îndragostita si ea, reveni a doua zi, cazu în capcana si fu închisa în colivie.

Si ea privea zilnic pasarea. Avea la dispozitie obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei, care comentau: „Dar tu esti cineva care are totul.” Între timp, începu sa se produca o ciudata transformare: cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca, îsi pierdu interesul pentru ea. Pasarea, nemaiputînd sa-si dea glas sensului vietii sale, începu sa slabeasca, pierzîndu-si stralucirea, se urîti — si femeia nu-i mai dadea nici o atentie, multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.

Într-o buna zi, pasarea îsi dadu duhul. Femeia fu cuprinsa de o adînca tristete si-si ducea zilele cu gîndul la ea. Nu-si amintea însa de colivie, îsi aducea aminte doar de ziua cînd o vazuse pentru prima oara zburînd multumita printre nori.

Daca s-ar fi observat pe sine însasi, ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atît de mult la pasarea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei în miscare, nu trupul ei fizic.

Fara pasare, si viata ei îsi pierdu sensul si moartea veni sa-i bata la usa. „De ce ai venit?”, o întreba ea pe moarte.

„Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea în cer”, raspunse moartea. „Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se întoarca nestînjenita, ai fi iubit-o si admirat-o si mai mult; acum însa ai nevoie de mine ca sa o reîntîlnesti.”

O dorinta!

A inceput azi. Tine doua zile. Totul e pentru distractia rasei umane.
Sper sa se rataceasca cat mai multe gloante in capetele bipezilor, nu doar in al mistretilor.

Vanatoare la Balc! Tiriac i-a invitat pe Boris Becker si Wolfgang Porsche

StirileProTV.ro

Atentie Soferi fara daune!

 "Pentru soferii care nu au lovit alte masini in 2009, la incheierea RCA pentru anul acesta trebuie solicitat bonusul de 10%, aplicat la tariful de baza al asigurarii, pe care toate companiile trebuie sa il acorde. In cazul in care asigurarea se incheie doar pe 6 luni, bonusul este de 5%. Indiferent de ceea ce spune agentul sau brokerul de asigurare, toti soferii care nu au avut daune anul trecut trebuie sa beneficieze de acest bonus. De regula, motivul invocat de agent sau broker este acela ca baza de date in care se verifica politele RCA si daunele nu functioneaza. In acest caz, soferul trebuie sa completeze o declaratie pe proprie raspundere. Asa spun normele CSA, care poate fi notificata cu privire la neacordarea bonusului."

 via Dana Dobre

Hrusca si al lui Ler!

Hrusca-i Hrusca si iarasi Hrusca;
Hrusca face plinul din mers;
Hrusca nu are nevoie de casa de discuri, are chitara cu DVD-writer;
Manelele cantate de Hrusca vindeca cancerul, dar Hrusca nu canta manele;
Hrusca a salvat-o pe Scufita Rosie;
Nu exista lesbiene, doar femei care n-au auzit colindele lui Hrusca;
Cand Hrusca e racit se amana Craciunul;
Mos Craciun este al doilea producator de ler dupa Hrusca;
Primul cuvant zis de Hrusca n-a fost “mama” ci “ler”;
Hrusca reprezinta pentru colinde ceea ce Leonardo Da Vinci este pentru pictura;
Cand primeste un apel, telefonul lui Hrusca suna lin;
Ca sa-si stapaneasca lerul in timpul anului, Hrusca ia calmante, dar de Craciun da jos cenzura;
Iisus s-a nascut ca Hrusca sa poata colinda;
Hrusca este singurul care il colinda pe Jack Boer, este singurul capabil sa produca indeajuns ler;
Hrusca a fost al 4-lea mag, care ia daruit pruncului prima coloana sonora;
Hrusca a invatat sa colinde inainte sa invete sa mearga si sa vorbeasca;
Hrusca a fost rapit de extraterestrii pentru a sustine un cocert extraordinar;
Tai Ler – forma de meditatie practicata de Stefan Hrusca pentru echilibrarea lerului;
Hrusca se misca cu viteza lerului;
Hrusca a pus clorul in folclor;
Hrusca nu se va opri niciodata, va colinda tot;
Prima ninsoare incepe cand Hrusca isi acordeaza chitara;
Hrusca nu impodobeste bradul, il colinda pana se umple de ler;
Hrusca poate sa cante la chitara fara chitara;
Hrusca stie ca cea mai mare lipsa este lipsa de ler;
Lui Hrusca nu-i sare mustaru, ii sare leru;
Pumnii lui Hrusca se numesc Ler si Iarasi Ler;
Teorema lui Hrusca: Ler = Ler + Ler;
Hrusca a pipait lerul si a urlat: “Este!”;
Cand Hrusca se culca vine primavara;
Hrusca a anuntat ca in timpul crizei financiare se suspenda pe timp nelimitat lerul de la capatul tunelului;
Hrusca nu crede in Dumnezeu, Dumnezeu crede in Hrusca;
Hrusca stie ce ai facut asta iarna;
Hrusca a inregistrat un album cu colinde din viitor, dar lumea nu este inca pregatita pentru asa ceva;

'Simon's Cat' by Simon Tofield!

Prin intermediul unor prieteni am aflat si eu de Simon's Cat. E bestiala! Iar tipul, Simon, e extraordinar, are un talent senzational. Cunoaste perfect psihologia pisicii (nesimtite).
Cine are pisica stie ....

Vizionare placuta!!!

Craciun Fericit!

BONUS!