miercuri, 24 februarie 2010

Magazin DHS Polus Center Cluj Napoca!

[Update 1 Martie : Raspuns Polus Center] Completed

[Update 1 Martie : Raspuns DHS Cluj Napoca] Completed



Despre marketing si/sau calitatea serviciilor oferite clientilor in Romania.


Totul a inceput acum cateva zile. Mi s-a pus pata si ca de obicei cand mi se pune pata, fac orice sa nu am nevoie de vanis. Imi trebuia o bicicleta (nu neparat pentru mine). Ideea e ca trebuia sa cumpar un astfel de mijloc de locomotie, nou si cat mai performant. Bugetul: destul de mic. Asadar, si plaja ofertelor destul de redusa.

Primul pas, intreb expertul, Dani, care, cu argumente si profesionalism, imi da toate detaliile necesare pentru ca eu, nepriceputul, sa ma descurc in acesta lume, noua, ciclo-world. :) Bineinteles, desi mi s-au furnizat toate datele necesare achizitionarii unui astfel de produs, ca de obicei am facut cum m-a taiat capul, fara a asculta expertul. La ce mai avem de nevoie de experti, de specialisti, cand fiecare dintre noi le stim pe toate? :))

Pasul doi: luarea deciziei. M-am hotarat, in pofida tuturor avertismentelor din partea expertului, sa cumpar o bicicleta DHS. Si tinand cont ca in incinta Polus Center Cluj s-a deschis un magazin reprezentanta DHS, nici ca nu se putea mai bine decat sa am posibilitatea sa aleg din multitudinea de biciclete expuse. Zis si facut.

Pasul trei (official letter): In data de 23 februarie, anul curent, m-am deplasat in Complexul Comercial Polus Center Cluj Napoca, cu intentia (clara) de a achizitiona o bicicleta din magazinul (nou deschis) al lantului DHS Eurosport ("cel mai mare producator de biciclete din Romania"). Mentionez inca de la inceput ca la momentul acela si totodata, pe tot parcursul sederii mele acolo, in magazin batea vantul. Inafara de mine si doi angajati DHS, nu se mai afla nimeni, decat niste biciclete, scutere, echipamente, etc. Politicos, unul dintre angajati ma intreaba daca am nevoie de ajutor, ii raspund ca deocamdata nu.
Dupa o scurta perioada de analiza, ma decid asupra unor biciclete, trei la numar, pe care, normal, vreau sa le simt, sa le privesc de aproape, sa ma urc pe ele si sa le analizez mai atent. Rog un angajat sa ma ajute, sa le dea jos, acestea fiind situate pe niste stative, undeva la inaltime. La acesta rugaminte absolut normala din partea unui client care doreste sa achizitioneze un produs, de cate sute bune de lei totusi, stupoare: vanzatorul devine putin nervos si cu o ingamfare si o aroganta iesita din tiparele unui angajat care are in fisa postului sarcina de a vinde si a incuraja vanzarea produselor din magazinul unde isi presteaza activitatea, acesta imi raspunde, citez: "Pai, cum sa va dau jos trei biciclete? Daca nu cumparati, eu ce ma fac, Trebuie sa le pun la loc? Daca fiecare client imi cere sa dau jos cate o bicicleta, unde ajung? Ce e asta?". Incerc sa ii explic ca obligatia lui e sa satisfaca nevoile clientului, sa ii puna la dispozitie acestuia tot ce are nevoie pentru a fii convins ca a facut alegerea buna. Intr-un cuvant: sa vanda! Ce servicii de calitate, ce atentie si respect pentru client?! Nu cred ca angajatul DHS a auzit de asa ceva. Totusi, din motive personale, am decis sa raman sa cumpar de aici o bicicleta. Mentionez ca acest fapt (de a ramane) mi se intampla destul de rar, spre deloc, dar acest aspect este pur personal si irelevant in cazul de fata.
In cele din urma, angajatul DHS si-a incalcat principiile lui de viata si mi-a dat jos bicicletele pentru a ma 'ajuta' sa iau o decizie. Lasand in urma dezamagirea pentru serviciile DHS, eram pana la urma bucuros de o astfel de achizitie. Entuziasmat, am decis sa cumpar si o casca de protectie, tot de la magazinul DHS. Din nou, o alta dezamagire, poate mai mare: toate castile de protectie era sigilate in pungi si prin urmare, nu aveam cum sa le probez. La aceasta doleanta a mea, de a proba un produs, u echipament inainte de a-l cumpara, acelasi vanzator a venit cu un raspuns, la fel de penibil: "Pai, nu se pot proba, daca nu le cumparati, sau nu se potrivesc, eu ce fac cu ele? Cine mi le mai cumpara daca nu mai sunt sigilate? Nu pot sa le repun pe raft nesigilate!!!". Din nou, de aceasta data nervos, incerc sa ii explic ca nu am ce face cu o astfel de casca daca nu e masura potrivita. Si ca ar trebui sa puna la dispozitie clientilor (daca totusi nu se pot 'scoate' din punga), niste casti, din fiecare marime , pentru a le proba. Nu am reusit sa-l conving. L-am atentionat ca nu e in regula aceasta 'strategie' a magazinului si ca o sa merg in alta parte sa-mi cumpar, unde am aceasta posibilitate de a testa casca pentru a gasi marimea potrivita. Angajatul DHS a fost de acord, nu mi-a dat deloc impresia ca ar dori sa vanda acest echipament, nu a avut niciun argument, nicio tentativa de a ma convinge sa cumpar din magazinul al carui vanzator era el.

DHS Romania:
Am dorit sa va aduc la cunostinta aceste aspecte, pentru ca nu mi se pare normal ca un angajat pe postul de vanzator la un magazin DHS sa se comporte in felul acesta cu clientii. Nu cred ca aceasta e politica DHS Romania. Nu cred ca o astfel de strategie de marketing va va aduce o imagine pozitiva, un profit sau o cifra de afaceri consistenta. Stiu, probabil sunteti lideri pe acest segment, dar cu siguranta o sa apara si concurenta. Iar atunci, nu o sa va mai permiteti sa tratati in acest mod clientii dvs. Sunt profund indignat si revoltat de felul cum am fost tratat, ca si client, in magazinul DHS din incinta Polus Center Cluj Napoca. Probabil, angajatii DHS Romania au salar fix si atunci nu au nici cel mai mic interes sa vanda produsele, scopul lor este sa faca, pe cat posibil, cat mai putin efort la locul de munca. As dori, daca se poate, un feedback din partea conducerii DHS, legat de politica reala a DHS Romania vizavi de clienti.

Polus Center:
Am dorit sa va aduc la cunostinta aceste aspecte, pentru ca nu mi se pare normal ca un angajat pe postul de vanzator la un magazin din incinta Polus Center sa se comporte in felul acesta cu clientii. Nu cred ca Polus Center tolereaza astfel de comportamente fata de un client, care pana la urma este si clientul Polus Center, nu doar al DHS Romania. Probabil, angajatii DHS Romania au salar fix si atunci nu au nici cel mai mic interes sa vanda produsele, scopul lor este sa faca, pe cat posibil, cat mai putin efort la locul de munca. As dori, daca se poate, un feedback din partea conducerii Polus Center Cluj, legat de politica reala vizavi de clienti.




[Update 1 Martie : Raspuns Polus Center]

Stimate domnule ...,

Va multumim pentru ca ne-ati adus la cunostinta experienta pe care dumneavoastra ati avut-o in magazinul DHS din Polus Center Cluj.

In calitate de reprezentant al conducerii centrului comercial va asigur ca toti chiriasii nostri sunt rugati sa isi instruiasca personalul magazinului in asa fel incat clientii lor sa beneficieze de cele mai bune servicii si de o atitudine pozitiva din partea personalului. Ne pare rau ca experienta dumneavoastra cu reprezentantii magazinului DHS nu a fost una dintre cele mai placute. Voi lua legatura personal cu seful de magazin si ii voi prezenta aspectele semnalate de catre dumneavoastra. De asemenea, il voi ruga sa va contacteze pentru a clarifica situatia si pentru a ne asigura ca astfel de evenimente nu vor mai aparea pe viitor.

Cu stima,
Adrian Oancea
TriGranit Management Romania
Asistent PR&Marketing│PR&Marketing Assistant
RO-407280, Floresti, Str. Avram Iancu, Nr. 492-500, CJ
T: +40 364 413423│ F: +40 364 413424 │ M: +40 731 140919
www.trigranit.com │www.poluscentercluj.ro

[Update 1 Martie : Raspuns DHS Cluj Napoca]

La 10 minute dupa ce am primit mail-ul de la Polus, am fost sunat de seful DHS Cluj Napoca. Acesta tocmai a fost informat in legatura cu incidentul de catre conducerea Polus. I-am relatat, amanuntit, cele intamplate pe data de 23 februarie. Profund revoltat si indignat, nu-i venea sa creada, sau cel putin asta a fost impresia mea. A spus clar ca e inadmisibil si de netolerat comportamentul angajatului  si ca, dupa o prealabila vizionare a inregistrarilor video, o sa ia masurile care se impun.

---
P.S.
Oricum as lua-o, reactia si atitudinea superiorilor este de laudat, desi, e una absolut normala.E bine ca astfel de atitudini nu sunt, cel putin teoretic, tolerate. Mai avem mult pana sa ajungem sa primim/oferim servicii de calitate in Romania. Important e ca se vrea.  Sau sper ca se vrea, ca sa mentin tonul optimist.

Angajatul respectiv, dupa parerea mea, in contextul actual, are doar doua alternative, din care sper ca prima sa fie pusa in practica:
  • sa fie mustrat, reinstruit, pus la punct, sa i se scoata smecheria din cap si astfel, fiind luat in vizor, o sa devina angajatul ideal. Sa constientizeze ca afara e criza, ca stau la coada mii de someri, ca are loc de munca si prin urmare sa se poarte ca atare !!!
  • sa fie dat afara. !!!



marți, 23 februarie 2010

Mesagerul de CLUJ!

Disperare?? sau Marketing extrem de agresiv??

De au ajuns sa ma sune sa-mi fac abonament la ei? :))


luni, 22 februarie 2010

Nu e POVESTE!

Poveste Initiala:





Povestea actuala, trista:










Ce este Casa Blu
Când eşti abuzată în propria casă, de partenerul care trebuia să îţi fie alături la bine şi la greu, nu ştii cum să reacţionezi: nu ştii cui să spui şi încotro să te îndrepţi.

Foarte multe femei, mult mai multe decât declară, sunt supuse unor astfel de umilinţe. Este o problemă gravă, care are nevoie de o soluţie imediată. Nu există o legislaţie adecvată şi nici servicii suficiente, care să le susţină pe aceste femei.

Prin programul Casa Blu oferim consiliere şi posibilitatea unui nou început, pentru aceste femei şi pentru copiii lor .

Suntem 7 oameni. Şi în 7 ani am găzduit şi asistat peste 3000 de persoane. Avem uşa deschisă mereu, pentru că ştim cât de greu este să găseşti un ajutor real în astfel de situaţii.

În ce constă ajutorul nostru:

* Un centru de consiliere socială, psihologică şi juridică.
* Un adăpost în care găzduim şi sprijinim integrarea mamelor şi a copiilor în comunitate.

www.nuepoveste.ro


miercuri, 17 februarie 2010

Din nou politia romana!

Pe timp de criza, cand boc reduce tot ce poate (pensii, salarii, etc)  ca sa 'aduca' bani la buget, politia rutiera Cluj achizitioneaza un prim lot de 6 masini echipate cu radare de ultima generatie, care nu pot fi depistate.  Pana la sfarsitul lunii martie vor mai primi inca 8 astfel de masini, al doilea lot.Asta e nevoie acum in Cluj Napoca: 14 noi masini de politie dotate cu aparatura de ultima generatie!!!! Mi se parea si mie ca au cam putine masini, de asta se intampla atatea accidente (vezi zona metro).
Ca sa enumar :
  • Real, ora 1 noaptea, actiune de rutina a politiei rutiere: 4 masini prezente, 3 logan, un passat
  • 21 Decembrie, bataie pe carosabil: 3 masini logan politie prezente
  • Centura manastur, radar: 3 masini logan politie prezente
  • Observator, vitel cazut dintr-un tir: 3 masini logan politie prezente
Astia nu pot numai in haita, alta explicatie nu am!! Prin urmare, atentie dragi soferi, foamea lui ghita & co a luat amploare si cu noua generatie de radare, care se pare ca de maine intra in trafic, radare care, cica, degeaba sunt contestate, o sa faca prapad. Sper totusi ca una din cele 14 masini sa stea non stop in zona Metro-Practiker!



[UPDATE] Pretul unui autovehicol (aceste 'autospecializate' dupa cum ne spune ghita) gata echipat este de 142.964 lei, adica 34.869 euro, cu TVA.

Accident de azi, cu 2 raniti grav, zona Metro:
citynews

P.S. NU DATI MITA !!!


joi, 11 februarie 2010

Perspectiva!


'Cu prietenii pe care si-i face omul nu trebuie sa stea zi de zi. Cand vezi acelasi fete mereu (…) ajungi sa-i consideri ca facand parte din viata ta. Si daca fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o si schimbe. Daca nu esti asa cum vor ei, se supara. Pentru ca toti stiu exact cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiasca propriile lor vieti.'

'Le petit prince' - modern version :)


sâmbătă, 6 februarie 2010

Idei de milioane..de euro!

IT-ul este un domeniu al extremelor. Partea interesanta e ca extrema de jos asigura o viata decenta si mult peste medie profesionistilor din aceasta bransa, fara un efort extraordinar, avand totodata satisfactia ca poti avea SI viata personala. Ceea ce, de ce sa nu recunoastem, in ritmul activ si extra capitalist din momentul de fata nu e asa usor. Unii spun chiar ca e imposibil, dar lupta, altii se resemneaza. Un job in IT iti confera un program lejer, un salariu bun si destul de mult timp liber (da, stiu , exista si exceptii de la regula, si 'accidente', rare, irelevante). Plaja pe care se intinde aceasta extrema este destul de variata, totul depinzand de ambitia, vointa, inteligenta si capacitatea de munca, adaptare la schimbari si evoluare a fiecaruia. Mai depinde, in mare masura, de optiunile si asteptarile de la viata. Unii se multumesc cu putin (acest putin fiind mult pentru altii), unii nu.
Bun, acuma, cealalta extrema este senzationala. O sclipire, o idee, putin sau mai mult noroc, un pic mai multa inteligenta si viziune si POC, ai ajuns milionar. E o gluma, nu? Eu zic ca nu. Cum spuneam mai sus, unii se multumesc cu putin, altii nu. Unii pot mai mult, dar nu vor, altii vor mai mult dar nu pot. Toata frumusetea e ca nu e musai sa ai 40-50 de ani ca sa reusesti. O, daaa, poti pana-n 30 sa explodezi. Spre deosebire de alte domenii, aici nu-ti trebuie la capital mare, poate chiar deloc, nici relatii. Parerea mea!
Exista, normal, diferente intre cele doua extreme. Mentionez una singura: timpul liber, after-work.  
Daca nu ma credeti sau sunteti sceptici, priviti filmuletul de mai jos:
.

sursa: Pro TV, Romania Te Iubesc : Povesti de succes romanesti din IT, via sergiubiris.ro

Intrebare: Cat de greu e sa treci de la o extrema la cealalta si care e factorul principal care face diferenta?
Raspunsul meu: chiar daca, dupa parerea mea, e evident, secretul e o ''simpla'' idee geniala.

Voi ce credeti?


vineri, 5 februarie 2010

Goodbye Hollywood !

NO COMMENT! Just ENJOY!


.


joi, 4 februarie 2010

Stam de vorba cu tăţi fraierii!

Asta e respectul functionarilor publici pentru cetatenii Romaniei. Nimic nou. Insa se pare ca au preluat de la actuala conducere tupeul si nerusinarea de a injura pe fata, fara nicio jena!




[Later UPDATE] "Angajatul primăriei care i-a numit pe contribuabilii clujeni „fraieri” a fost propus pentru exluderea sa din funcţie şi desfacerea contractului de muncă, relatează Antena 1 Cluj."


miercuri, 3 februarie 2010

Invitatie la meditatie!

"Am nevoie de sange."
"Nu am donat niciodată sânge! Niciodată! De când sunt diagnosticat cu leucemie, cel mai deprimant gând este că nu am ajutat pe nimeni în acest fel până azi. De ce? Pentru ca am fost un egoist, un idiot care a considerat că a dormi mai mult într-o dimineaţă după ce m-am uitat seara la vreun serial era mai important decât a oferi o fărâmă de viaţă cuiva care are nevoie. Ale cărui dileme profesionale nu-i mai lăsau loc pentru 2-3 ore cât durează o donaţie de sânge, cu tot cu drumul până la centrul de donaţie.
Fac un apel la voi să nu faceţi ca mine! Staţi puţin şi gândiţi-vă la ce pot însemna cele 2-3 ore din timpul vostru pentru alta fiinţă umană!
Continuând la fel de egoist, puteţi începe donând pentru mine. [...]".

"Voi aveti mustrari de constiinta?"
"De când am aflat de boala mea, eu am. Sau mai bine zis am avut; reuşesc să trec peste şi să mă întorc la atitudinea caştigătoare. Promiţându-mi că o să fiu alt om dupa ce se termină toate astea.
Aşadar, de ce m-ar putea mustra pe mine un conştiinţa?
În primul rând aş fi putut dona şi eu sânge în mod constant. Eram perfect in stare să fac acest gest umanitar pentru semenii mei. Aş fi putut deveni donator de celule stem pentru oamenii care au nevoie de transplant de maduva.
În al doilea rând, aş fi putut fi mai aproape de oamenii dragi, de familie, de prieteni. Aş fi putut face mult mai mult pentru a-i ajuta să treacă peste momentele grele. Şi ar fi fost suficiente nişte vorbe bune, ar fi fost suficient să mă interesez mai des de ei, de lucrurile mărunte care li se întâmplă zi de zi. Aş fi putut lua parte la mai multe din bucuriile lor, ca să fie şi mai mari.
Cu o parte din veniturile mele puteam ajuta nişte oameni să-şi rezolve probleme de sănătate. Uneori oameni pe care-i cunosc de mult, oameni aproape de mine, chiar sub nasul meu.
Dar regretele sunt acum tardive. Tot ce pot să fac e să-mi promit mie însumi că toate astea o să se schimbe după ce ies de aici. Am deci încă un motiv puternic să lupt în continuare.

Gândurile de mai sus nu sunt o invitaţie la tristeţe şi la mâhnire. Sunt o invitaţie la reflecţie şi la a redescoperi persoanele şi lucrurile importante şi frumoase din viaţa noastră. Bucuraţi-vă de ele aşa cum mă bucur şi eu acum de fiecare gând de susţinere pe care-l primesc direct, telefonic sau prin orice alte mijloace de la persoanele apropiate sau dimpotriva putin cunoscute sau chiar necunoscute."



Acum, Daniel are nevoie de ajutorul vostru. Operația nu se poate efectua decât in strainatate, unde costurile ajung la 120.000E - 150.000E. Nu dispune inca decat de 20.000 E, stransi din donatii, etc. Asadar, orice ajutor e binevenit.

Asteptam cu nerabdare sa te faci bine si sa te tii de promisiuni ;)

 


marți, 2 februarie 2010

Ganduri...

Am aflat ceva trist ieri. Blogul meu naste frustrari.
Atat de mari, incat am ajuns in postura in care mi se cerea sa aleg intre 'creatia suprema', omul, si celelalte fiinte 'mai putin' evoluate, animalele, din punct de vedere al respectului pentru acestea.
Atat de mari, incat am fost 'pus la zid' de o alta intrebare de 100 de puncte, si anume daca am donat 'ceva' pentru victimele din Haiti. :)
Atat de mari, ca am uitat de mult de unde am plecat (daca am plecat de undeva), cat de mult 'respect' aveam/avem pentru cei din jur. Si aici nu intram in detalii, sa nu marim frustrarile. Sa dea cu piatra cel fara de pacat, ca nu suntem in Bangladesh. ;)

Note:
1. Daca legea zice sa nu bei nimic la volan, nu bei. Daca ai voie conform legii 1-2 beri, bei.
2. Daca esti intr-un local in care se fumeaza si esti nefumator si te deranjeaza, ori pleci de acolo, ori ramai. Daca alegi sa stai, nu incepi sa acuzi lumea din jur de lipsa de respect, ca nu esti la tine acasa. Decat daca ai frustrari sedimentate adanc ;)
3. Decat sa bei si sa conduci, mai bine sa fumezi si sa zbori ;);)


Dar, facand o introspectie, toti avem defecte, totul e sa le recunoastem, sa ni le asumam si sa facem ceva in privinta asta. Eu o sa fac....

Revenind la chestiuni muuuult mai vesele, mai jos e un filmulet senzational: Dari si Papagalul.



P.S.: Nu comentam nimic, sa nu nastem monstri ;)

Elveţia va organiza un referendum luna următoare pentru a stabili dacă animalele domestice ar trebui să aibă dreptul de a fi reprezentate de avocaţi în instanţă.
Acest stat a schimbat recent constituţia pentru a asigura protecţia "demnităţii" vieţii plantelor şi a adoptat o lege prin care se garantează drepturile tuturor creaturilor.
Dacă elveţienii aprobă referendumul din luna martie, fiecare canton va fi obligat să numească un avocat care să pledeze în numele animalelor să le protejeze de abuz.


vineri, 29 ianuarie 2010

An de criza!



Managerii romani si cei japonezi au decis sa se intreaca intr-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu. In ziua cea mare, se simteau pregatiti. Japonezii au castigat cu un avans de doi kilometri. Romanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit.

Managementul a decis ca motivul unei infrangeri atat de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta care sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.

Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vasle si unul la carma; romanii au avut un om care vaslea si opt oameni la carma. Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la carma si prea putini la vasle in echipa romaneasca.

Pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei romanesti a fost complet reorganizata. Noua structura cuprindea: patru manageri de carma, trei manageri zonali de carma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vasle, ca sa i se asigure stimulent in munca.

Anul urmator, japonezii au castigat cu un avans de patru kilometri.

Umiliti, cei din echipa romaneasca l-au concediat pe vaslas pentru performante slabe si au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.

http://www.capital.ro/articol/an-de-criza-bugetarii-din-ministere-au-de-tocat-400-de-milioane-de-euro-pe-prime-si-vacante-131140.html


miercuri, 27 ianuarie 2010

Prea trist ....



"Au rămas doar zece întâmplări ciudate. Pisoiaş, ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am reuşit.

Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30." :(






Asta e viata, nedreapta si crunta! Mai e si tara si oamenii de cacat si tacamul e complet.
Si nu, nu pot sa zic s-o odihneasca in pace nu stiu cine! 
Pot zice doar ca nu merita asa ceva.........


http://isabellelorelai.wordpress.com/2010/01/26/singuri-in-moarte/



marți, 26 ianuarie 2010

Donor.ro

Donor.ro, primul motor de căutare al donatorilor de sânge din România !!

Pe 11 ianuarie, primul site românesc care se vrea a fi un instrument eficient de încurajare a donării de sânge a fost lansat oficial. Ideea îi aparţine lui Dan Zaharia, un ieşean care, motivat de problemele celor din jur, a încercat să găsească o soluţie.
Orice potenţial donator care îşi face cont pe site află despre pacienţii internaţi în spitalele din oraşul în care locuieşte. „Noi nu vrem să ajutăm doar cazurile care ajung la Centrul de Transfuzii, ci vrem o acoperire naţională. Bineînţeles, cererile de sânge sunt verificate“. Persoanele care vor să caute donatori pentru cineva apropiat sunt ajutate. „Accesul membrilor este gratuit, oricine îşi poate face cont. Respectăm o anumită intimitate, nu dăm numele întreg şi diagnosticul, dar cine ştie că este compatibil poate merge să doneze“, explică ieşeanul. donor.ro.




http://www.adevarul.ro/locale/iasi/PORTRET-_Dan_Zaharia_-_A_creat_Google-ul_donatorilor_de_sange_0_196180719.html

Nota: Personal, sunt scarbit de multitudinea de spam-uri care circula in lumea virtuala prin mesage de genul:
"Se cauta sange grupa.. pentru un bebelus... bla bla. Mama lui a murit la nastere saptamina trecuta.bla bla  Poate se gaseste cineva…bla bla.  Va rog sa trimiteti mai departe pina se gaseste o persoana ce poate si doreste sa salveze acest bebelus“.BLA BLA
Cati dintre cei care trimit mai departe astfel de mesaje verifica veridicitatea apelului? Dar ce bine ne simtim ca facem un cacat o fapta buna, printr-un mass. Ca doar noi oricum nu donam, ca ne cade curu mana de sensibili ce suntem.
Din toate mesajele de genul pe care le-am primit eu personal, intr-o vreme (ca am renuntat sa le mai iau in serios),  toate au fost false. Am sunat si ba nu raspundea nici dracu, ba nu exista numarul de telefon, ba era foarte vechi apelul !!! Macar inainte de a trimite mai departe spam-ul, dati un telefon si verificati daca cineva CHIAR are nevoie de sange !!!

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2009/10/21/colegiul-henri-coanda-victima-unei-farse-macabre.html


luni, 25 ianuarie 2010

Despre caini si oameni! (preluat)



"…pentru ca am amanat nepermis de mult timp acest subiect altminteri cat se poate de serios: cainele la casa omului. De ce? Majoritatea lumii incepe prin a crede ca a adoptat cainele pentru a-i face un bine, pentru a scapa bietul animal de la o soarta altminteri cruda. In curand, insa, incepi sa realizezi ca nu pentru el, ci pentru tine ai facut-o. Tu esti cel care profita de pe urma cainelui, nu invers.




- cainele ramane vesnic un copil. Desi are adolescenta, maturitate si batranete, precum oamenii, caine, spre deosebire de oameni, nu se resemneaza cu varsta biologica ci se incapataneaza sa ramana copil. Se bucura in continuare ca un copil, se minuneaza ca un copil, te iubeste cum te-ar iubi un copil. Nu are izbucniri de adolescent si nici acreli de om mare si obosit. Cand se supara sau se intristeaza, cainele asta face: se supara sau se intristeaza. Nu pe tine se supara. Nu pe tine se intristeaza. Nu poarta pica, nu cunoaste ranchiuna.




- cainele te invata Corinteni 13: “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste … nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau…acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul“. Si asa te iubeste un caine. Se bucura de fiecare data cand intri pe usa, de parca nu te-ar mai fi vazut de vreun an. Nu se plictiseste de tine niciodata, nu tine seama ca esti suparat sau fericit – el e fericit ca poate fi alaturi de tine. Are incredere oarba in tine: daca i-ai cere sa se arunce in foc pentru tine, ar face-o. Oricat de mare, oricat de puternic, un caine se increde orbeste in stapanul lui, i se cuibareste la piept sau la picioare, se lasa tras de limba, de coada, muscat de nas, folosit drept perna, si cate si mai si cate.




Cainele te educa. Purtandu-i de grija, incepi sa iti porti singur de grija : incepi sa te cureti de meschinarie, inveti ce inseamna bucuria sacrificiului pentru binele altuia. Il scoti la plimbare chiar daca nu ai chef, cureti dupa el chiar daca strambi din nas, il duci la veterinar mai des decat ai fost tu insuti la doctor, iti sacrifici orele de somn pentru a-l mai mangaia o jumatate de ora sau pur si simplu pentru a-l opri din latrat.




Cainele te invata sa iti reordonezi prioritatile. El se bucura de un os mai mult decat te poti tu bucura vreodata de o masina luxoasa. Se bucura de o plimbare prin padure mai mult decat te vei tu putea bucura vreodata de vreo excursie la Monte Carlo. El stie care ii sunt prioritatile: dragostea ta, un os bun, o mangaiere, o goana dupa o veverita. Tu nu stii.




Cainele te obisnuieste cu amintirea mortii care, zic Parintii, e inceputul a toata intelepciunea. De cand il adopti, esti mai mult sau mai putin constient ca exista sanse mari ca acel caine sa nu-ti supravietuiasca. Un caine traieste 10-12, 15, hai 18 ani. Il vei vedea imbatranind, il vei vedea suferind, il vei vedea, foarte probabil, murind. Si totusi te bucuri de el. Te resemnezi cu ideea. E pretul pe care trebuie sa-l platesti.

Noi ne iubim cainii (in cazul in care nu v-ati prins pana acum:) si incercam sa invatam de la ei."

Preluat: http://voxpublica.realitatea.net/freestyle/despre-caini-si-oameni-25996.html